Seria biografiilor continua cu magnifica poveste de viata a lui Nelson Mandela. Filmul vietii lui ne poate motiva si pregati pentru cele mai grele experiente de viata.
Nelson Mandela a fost primul presedinte de culoare al Africii de Sud, ales dupa o perioada pe care a petrecuto la inchisoare , in urma luptei sale anti-apartheid. A castigat premiul nobel pentru pace in 1993.
Mandela s-a nascut pe 18 iulie 1918, in micul sat Mvezo, in Transkei, Africa de Sud. Numele lui la nastere a fost Rolihlahla Mandela, „Rolihlahla” in limba xhosa inseamna „tragerea de ramura unui copac”, dar mai frecvant se traduce „cel care provoaca probleme”.
Tatal lui Mandela a fost sef de trib timp de cativa ani, dar din cauza unei dispute cu magistratul colonial si-a pierdut atat titlul cat si averea. Mandela era doar un copil la acea vreme, iar pierderea statutului tatalui sau a fortat-o pe mama sa, sa mute familia in Qunu, un sat si mai mic la nord de Mvezo. Satul era situat intr-o vale ingusta, ierboasa, nu avea drumuri , ci doar poteci care legau pasunile unde pasteau animalele. Familia locuia in colibe, si traiau din recolta de porumb, dovleac si fasole, care era tot ce-si puteu permite. Apa venea din paraie si izvoare, iar gatitul se facea in aer liber.
Mandela a devenit primul din familia sa care a urmat o scoala. Dupa cum era obiceiul la acea vreme si probabil din cauza favorizarii sistemului educational britanic din Africa de Sud, profesorul lui Mandela i-a spus ca noul sau prenume va fi Nelson.
Cand avea 12 ani, tatal sau a murit de o boala pulmonara, ceea ce a facut ca viata lui sa se schimbe dramatic. A fost adoptat de regentul interimar al poporului Thembu, care astfel i-a intors o favoare tatalui sau care la sprijinit in obtinerea functiei actuale. Astfel Mandela a parasit viata fara griji pe care a avut-o in satul sau. A calatorit in Mqhekezweni, capitala provinciei Thembuland, la resedinta regala a sefului. Desi nu si-a uitat satul iubit, s-a adaptat rapid la noua viata mai sofisticata.
Mandela a primit acelasi statut si responsabilitati ca si al celorlalti doi fii ai regentului. Mandela a urmat cursuri intr-o scoala langa palat, studiind engleza, xhosa, istoria si geografia. In acest moment Mandela a dezvoltat un interes pentru istoria Africii, de la sefii in varsta care au venit la Marele Palat, cu treburi oficiale. El a aflat ca poporul sau a trait intr-o relativa pace pana la venirea poporului alb. Potrivit batranilor, copii din Africa de Sud au trait ca fratii, dar oamenii albi au spulberat aceasta legatura.
Cand avea 16 ani Mandela s-a supus din propria vointa la ritualul circumciziei, pe care il vedea ca pe un ritual elaborat de pregatire pentru barbatie. In traditia africana , un barbat nercicumciz , nu poate mosteni averea tatlui sau, nu se poate casatori sau oficia ritualuri tribale. Mandela a participat la ceremonie impreuna cu alti 25 de baieti. Starea lui de spirit s-a schimbat in timpul procedurilor, cand seful Meligqili, vorbitorul principal la ceremoniei, a vorbit cu tristete despre tineri, explicand ca acestia au fost inrobiti in propria tara. Deoarece pamantul lor era controlat de barbati albi, iar ei nu vor avea niciodata puterea de a se guverna singuri. Mai tarziu pentru Mandela, cuvintele liderului lor Meligqili de la acea vreme, vor fi hotaratoare in decizia lui de a vedea o Africa de Sud independenta.
In viata universitara, Madela sub tutela regentului Jongintaba, a fost pregatit sa preia functii inalte de consilier. Sucesul sau academic a fost descris de el ca fiind obtinut prin „munca grea”. A excelat si la atletism si box. Mandela a fost batjocorit la inceput de catre colegii lui de clasa drept „baiat de la tara”, dar in cele din urma s-a imprietenit cu mai multi studenti, si a castigat respectul acestora.
Mandela a urmat apoi singurul centru de invatamant superior destinat oamenilor de culoare de la acea vreme care era asemanat echivalent al lui Harvard. Mandela s-a pregatit in dreptul romano-olandez, pentru a obtine o slujba de functionar, fiind cea mai buna profesie pe care o putea obtine un negru la acea vreme.
In al doilea an la Fort Hare, Mandela a fost ales in Consiliul Reprezentativ al Studentilor. Mandela a demisionat din Consiliu datorita neintelegerilor pe care le-a creat cu conducerea universitatii datorita protestelor studentilor pentru lipsa de hrana si a altor drepturi. Universitatea l-a exmatriculat pe Mandela pentru tot restul anului si i-a dat un ultimatum pentru a inceta obiectiunile. Cand Mandela s-a intors acasa , regentul a fost furios, spunandui ca va trebui sa-si retraga decizia si sa se intoarca la scoala in toamna.
La cateva saptamani dupa ce s-a intors acasa, regentul Jongintaba a aranjat o casatorie pentru Mandela, si astfel vroia sa se asigure ca viata baiatului adoptiv va fi una planificata corect. Socat de vestea primita, Mandela a fugit de acasa. S-a stabilit la Johannesburg, unde a avut mai multe locuri de munca. Apoi s-a inscris la Universitatea din Witwatersrand din Johannesburg pentru a studia dreptul.
Curand , Mandela s-a implicat activ in miscarea anti-apartheid, alaturanduse Congresului National African in 1942. In cadrul Congresului, un mic grup de tineri s-au unit, si s-au autointitulat Liga Tineretului Congresului National African. Scopul lor a fost sa transforme Congresul intr-o miscare de masa, prin care sa obtina puterea de la milioane de oameni din randul taranilor si muncitorilor, care nu aveau o voce care sa-i reprezinte. In 1949 Consiliul a adoptat in mod oficial metodele Ligii Tineretului de boicot, greva, nesupunere fata de regimul actual pentru drepturi egale fata de toti cetatenii Africii de Sud.
Timp de 20 de ani , Mandela a condus acte pasnice, nonviolente de sfidare impotriva guvernului sud-african si a politicilor sale actuale. A fondat o firma de avocatura care oferea la pret redus si chiar gratis consiliere juridica gratuita persoanelor de culoare reprezentate.
Mandela si alti tineri au fost arestati de nenumarate ori pentru sustinerea lor politica chiar daca era pasnica. Intre timp Consiliul National African era contestat de o noua generatie de activisti care credeau ca metoda pasnica este ineficienta.
Paralel cu viata politica, din 1944 -1958 Mandela a fost casatorit de doua ori, avand din prima casnicie patru copii iar din a doua doi.
Mandela a inceput sa nu mai creada in protestul non violent si a crezut ca lupta armata este singura modalitate de a realiza schimbarea. A cofondat o ramura armata care utiliza tactici de razboi de gherila pentru a pune capat apartheidului. In cele din urma a fost adus din nou in judecata, de aceasta data el si alti 10 lideri ai Consiliului au fost condamnati pe viata pentru infractiuni politice si sabotaj.
Mandela a petrecut 27 de ani in inchisoare, din noiembrie 1962 pana in februarie 1990. A fost inchis pe Robben Island pentru 18 din cei 27 de ani de inchisoare. In acest timp a suferit de tuberculoza si in calitate de detinut politic negru a primit cel mai scazut nivel de tratament de la lucratorii penitenciarului. Cu toate acestea, in timp ce a fost incarcerat, Mandela a reusit sa obtina o diploma de licenta in drept printr-un program de corespondenta de la Universitatea din Londra.
In 1981 un complot al guvernului sud-african de a aranja evadarea lui Mandela cu scopul de al impusca, a fost dejudecat de serviciile secrete britanice.
Viata in inchisoare a fost brutala, inchis intr-o celula mica, fara pat sau instalatii sanitare, a fost fortat sa faca munca grea intr-o cariera de piatra. Putea sa scrie si sa primeasca o scrisoare o data la 6 luni, si o data pe an i se permitea sa aiba un vizitator.
Cu toate acesstea, hotararea lui Mandela a ramas in continuare pentru sustinerea miscarii anti- apartheid. A condus o miscare a detinutilor din inchisoare pentru a obtine unele imbunatatiri de detentie.
Mandela a continuat sa fie un simbol atat de puternic al rezistentei negre, incat a fost lansata o campanie internationala pentru eliberarea sa. Iar acest sprijin international e exemplificat puterea si stima pe care Mandela le avea in cominitatea politica globala. Astfel actiunea de sprijin international a dat roade si in 1982 Mandela si alti lideri au fost mutati la inchisoarea Pollsmoor,cu conditii mai acceptabile de detentie, pentru a permite contactul intre ei si guvernul sud-african.
In 1985 , presedintele PW Botha i-a oferit lui Mandela eliberarea in schimbul renuntarii la lupta politica, prizonierul a respins categoric oferta. Odata cu cresterea presiunii locale si internationale pentru eliberarea sa , guvernul a participat la mai multe discutii cu Mandela, dar nu a fost incheiat nici un acord.
Apoi cand Botha a suferit un accident vascular cerebral si a fost inlocuit de Frederik Willem de Klerk, a fost anuntata in cele din urma eliberarea lui Mandela, pe 11 februarie 1990. A fost eliminata restrictia asupra Consiliului African si s-a eliminat executiile.
La eliberarea din inchisoare, Mandela a cerut imediat puterilor straine sa nu reduca presiunea asupra guvernului sud-african pentru reforma constitutionala. El a declarat ca va continua lupta pana cand comunitatea neagra va primi dreptul la vot.
In 1991 Mandela a fost ales presedinte al partidului Congresului National African, iar pe 10 mai 1994 a fost ales Presedinte al Africii de Sud. El a folosit entuziasmul natiunii ca suport pentru a promova reconcilierea dintre albi si negri. Planul sau de reconstructie si dezvoltare a dus catre crearea de locuri de munca, locuinte si asistenta medicala de baza pentru populatia de culoare. A sustinut un program incarcat de reconstructie a tarii, a strans bani pentru constructia de scoli si clinici sanitare. Dar cel mai important a semnat o noua constitutie, stabilind drepturi egale atat pentru majoritatea neagra cat si pentru albi, si a lasat dreptul la libera exprimare.
Mandela a servit ca mediator in razboiul din Burundi. A cofondat The Elders, un grup de lideri mondiali care s-au concentrat pe gasirea unor solutii la problemele dificile pentru pace si egalitatea femeilor, creand initiative de abordare a crizelor umanitare si promovare a democratiilor. Mandela a ramas angajat in lupta impotriva sida, fiul sau Makgatho a murit din cauza bolii.
El a incurajat negrii sa sustina echipa de rugby a Africii de Sud si a reusit, care pana atunci era urata de comunitatea neagra care o considera un simbol al albilor. In 1995 , Africa de Sud a sustinut gazduirea Cupei Mondiale de Rugby, iar implicarea lui Mandela in motivarea si sustinerea echipei a fost decisiva pentru castigarea cupei mondiale. Mandela a primit Ordinul de Merit. ( Povestea se poate vedea cel mai bine in filmul „Invictus” 2009).
In 2009, ziua de nastere a lui Mandela (18 iulie) a fost declarata, zi internationala pentru promovarea pacii globale.
Mandela a castigat Premiul Nobel pentru Pace in 1993.
Plecat din aceasta lume in 2013, Mandela a ramas ca un erou, un om care nu a cautat razbunare, si-a folosit carisma, modestia si generozitatea pentru a transforma regimul rasist intr-o democratie.
Viata acestui om reprezinta un valoros izvor de inspiratie, sa-i poti ierta pe cei care te-au tinut inchis timp de 27 de ani si sa -i accepti in viata ta ulterior, fara a cauta razbunare, arata cat de valoros a putut fi acest om. Este o sursa de inspiratie infinita pentru a continua viata si ati urma visul, indiferent de circumstante.
„Nu mai conteaza cat de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sortii mele sunt stapanul
Sunt capitanul sufletului meu.”
Poezia celebra de William Ernest Henley, care l-a inspirat si la tinut in picioare , in cele mai grele momente din detentie pe Mandela
Surse: www.biography.com; A&E Television Networks, LLC;photo – 24celebs.com