Și tu poți!
,, Autodisciplina este abilitatea de a te face sa faci ceea ce ar trebui sa faci atunci cand ar trebui sa o faci, indiferent daca ai chef s-au nu.” Este usor sa faci ceva cand ai chef. Cu toate acestea, atunci cand nu ai chef sa faci ceva si te fortezi oricum sa o faci este atunci cand iti muti viata si cariera pe calea rapida catre rezultate.
Sursa: www.briantracy.com; photo :
Aliprandi Arredi, Brescia, Italy
Published on February 13, 2017FUJIFILM, X-T2Free to use under the Unsplash License
1. ,,Nu este momentul potrivit sa incep ”
,, Cu cat astepti mai mult sa faci ceva ce ar trebui sa faci acum , cu atat sunt mai mari sansele sa nu mai faci niciodata acel lucru”
2. ,, Mi-e teama sa nu gresesc ”
,, Esecurile pot conduce la succes” , ,, O greseala este pur si simplu un alt mod de a face lucrurile ” – Warren Bennis , ,, asteaptate sa faci greseli in fiecare zi, le poti considera un semn care iti arata ca mergi in directia corecta”
3. ,, Nu ma simt inspirat sa fac acest lucru ”
,, Motivatia nu apare asa, peste noapte. Si nici nu este un lucru pe care altcineva sa ti-l poata impune cu forta. ideea in sine a motivatiei este o capcana. Uita de ea. ACTIONEAZA pur si simplu! ”
Sursa : ,, CELE 15 LEGI SUPREME ALE DEZVOLTARII PERSONALE” – jOHN C. MAXWELL – Cel mai cunoscut autor de carti de leadership din lume.
Image
,,Masurarea si evaluarea reprezinta primul pas care te ajuta sa controlezi ceva si in cele din urma sa il perfectionezi. Daca nu poti masura ceva, atunci nu poti nici intelege acel lucru. Daca nu il poti intelege, nu il poti controla. Daca nu il poti controla, nu il poti imbunatati”
H. James Harrington – American author, lecturer, consultant, international performance improvement and quality guru, entrepreneur, engineer and business man.
Crescând în zona Echo Park din Los Angeles, familia lui John s-a
descurcat destul de greu , deoarece era destul de săracă. A trebuit să ajute la întreținerea
familiei, începând cu vârsta de nouă ani, vânzând felicitări de Crăciun. În adolescenţă, a intrat in bande de stradă și a evoluat destul de prost la școală. Când avea 22 de ani, s-a trezit fără adăpost și strângea sticle pentru reciclari si asa facea rost de bani. În cele din urma a gasit un loc de munca stabil la o companie cu produse de ingrijire a parului. In 1988 el si un stilist pe nume Paul planuiau sa-si lanseze propria linie de produse de ingrijire a parului. John și Paul au strans 500.000 de dolari pentru linia lor de produse, dar banii nu au venit niciodată și, din nou John dupa un divort falimentar s-a trezit fără adăpost- a
locuit în mașina în următoarele două săptămâni. John și Paul au reușit să obțină un împrumut de 700 de dolari și au început să-și vândă produsele de păr din uşă în ușă. Astăzi, Paul Mitchell Systems obtin un profit de 100 de miliarde de dolari pe an . John Paul DeJoria și Patrón Spirits noi firme incepute ca hobby în 1989. Patrón este una dintre cele mai bine vândute tequila hell si Systems obtin 100 de miliarde de dolari pe an .
Sursa: https://www.toptenz.net/10-inspirational-stories-homeless-people.php
Tyler Perry (născut la 13 septembrie 1969, New Orleans, Louisiana, S.U.A.) este un dramaturg, actor, scenarist, producător și regizor american – a interpretat adesea personajul Mabel („Madea”) Simmons, o bunică deschisă. — combina umorul, înțelepciunea religioasă și triumful personal.
Perry a avut o copilărie dificilă. A crescut cu un tată abuziv din punct de vedere fizic (mai târziu și-a schimbat numele pentru a se disocia de tatăl său), a încercat să se sinucidă și a abandonat liceul, deși în cele din urmă a promovat un examen de echivalare a liceului. După ce a auzit-o pe Oprah Winfrey sugerând că notarea experiențelor personale ar putea fi mina de aur, Perry a început să țină un jurnal, care a evoluat în prima sa piesă, ,,Știu că am fost schimbat,,. Perry a lucrat la mai multe slujbe pentru a strânge bani pentru prima sa punere în scenă, care a avut loc la Atlanta în 1992. Producția sa autofinanțată – în care a jucat și el – nu a primit aproape nicio atenție și l-a trimis în sărăcie extremă. În 1998, totuși, a reînnoit piesa și a vândut spectacole timp de opt zile la rând înainte de a o muta la Fox Theatre, apreciat la nivel național, din Atlanta. Munca lui Perry a fost distinctă prin amestecul său de teatru tradițional cu divertismentul afro-american din sud, care fusese în mare parte neexploatat de întreprinderile comerciale mai mari.
A doua producție de scenă a lui Perry, o adaptare din 1999 a lui Woman, Thou Art Loosed! de T.D. Jakes, a încasat peste 5 milioane de dolari în cinci luni. Obiceiul de a nu renunta si de a se ridica de fiecare data la dus pe Perry catre succes.
www.totenz.net/10-inspirational
Augustine „Og” Mandino al II-lea s-a născut pe 12 decembrie 1923. El a fost numit după bunicul său patern. Og a fost odată redactorul unui ziar de liceu și plănuia să urmeze școala de jurnalism a Universității din Missouri, dar în vara anului 1940, înainte de a putea intra la facultate, mama lui a murit brusc din cauza unui atac de cord. Acest lucru s-a întâmplat în timp ce mama lui Og se afla în bucătărie și își pregătea prânzul. După incident, Og a decis să lucreze într-o fabrică de hârtie până în 1942. Ulterior, Og s-a alăturat Corpului Aerien al Armatei Statelor Unite, unde a devenit ofițer militar . A zburat pentru treizeci de misiuni de bombardare deasupra Germaniei la bordul unui B-24 Liberator în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, în această perioadă, Og a zburat cu un coleg pilot și vedetă de cinema, James Stewart. Og a păstrat o fotografie personalizată 8 X 10 a lui Stewart. Această fotografie a atârnat pe peretele biroului său de acasă unde și-a scris cărțile.
După îndatoririle sale militare, Og a descoperit că puține companii angajează foști piloți de bombardier. Drept urmare, a devenit vânzător de asigurări. Mergand pe strazi și stând noaptea în baruri, Og a devenit alcoolic. Nu a putut să-și păstreze un loc de muncă. Drept urmare, prima lui soție și copilul l-au părăsit. Într-o dimineață de iarnă din noiembrie în Cleveland, Og aproape că și-a luat viața. Dar a decis sa mearga la biblioteca locală. A sortat mai multe cărți într-o bibliotecă. Volume de cărți de autoajutorare, succes și motivație au captat atenția lui Og. A ales câteva titluri, s-a dus la o masă și a început să citească. Og a vizitat mai multe biblioteci din Statele Unite. A citit sute de cărți de succes, o ocupatie care l-a ajutat să-și atenueze alcoolismul. A fost într-o bibliotecă din Concord, New Hampshire, unde a găsit clasicul lui W. Clement Stone, Success Through a Positive Mental Attitude, o carte care l-a schimbat în bine pe Og. Og a devenit în cele din urmă un scriitor și vorbitor de succes. Lucrările sale au fost inspirate de Napoleon Hill, W. Clement Stone și Emmet Fox. A fost inclus în Sala Celebrității Speakerilor Asociației Naționale a Vorbitorilor.
Sursa: https://www.imer.mx/
„From Homeless to Harvard” este o poveste adevărată inspirațională despre Liz Murray, o doamnă care a depășit adversitatea grea pentru a urma Universitatea Harvard.
Liz Murray și sora ei au crescut într-o mare sărăcie după ce s-au născut în Bronx în 1980 din părinți dependenți de droguri. Banii părinților ei au fost cheltuiți în mare parte pe droguri, lăsând puțin pentru mâncare și îmbrăcăminte. Mama lui Murray a murit de SIDA când ea avea 15 ani, iar tatăl ei s-a mutat într-un adăpost pentru persoane fără adăpost, lăsând-o pe Liz și pe sora ei să se descurce singure.
Murray a supraviețuit dormind pe băncile din parc, mergând cu trenul toată noaptea și mâncând mâncare din tomberoane. În ciuda circumstanțelor ei severe, Murray era hotărâtă să termine liceul și să urmeze o facultate. A mers la un liceu alternativ pentru adolescenți fără adăpost și cu risc și a reușit din punct de vedere academic, câștigând o bursă la Universitatea Harvard.
Murray a experimentat numeroase obstacole la Harvard, inclusiv adaptarea la un nou cadru și tratarea traumei mentale din trecutul ei. Ea a persistat, totuși, și a terminat în 2009 cu o diplomă în psihologie.
Povestea lui Murray exemplifică puterea perseverenței, rezistenței și educației. Ea a devenit un avocat al celor fără adăpost și vorbește frecvent despre semnificația educației și a perseverenței în depășirea adversității. Povestea ei a inspirat milioane de oameni din întreaga lume , cu muncă asiduă și perseverență, totul este posibil.
Oamenii vizitează un înțelept plângându-se de aceleași probleme din nou și din nou. Într-o zi, batranul a decis să le spună o glumă și toți au ras in hohote.
După câteva minute, le-a spus aceeași glumă și doar câțiva dintre ei au zâmbit.
Apoi a spus aceeași glumă pentru a treia oară, dar nimeni nu a mai râs s-au a zâmbit.
Înțeleptul a zâmbit și a spus: „Nu poți râde de aceeași glumă iar și iar. Deci, de ce plângi mereu cand vorbesti despre aceeasi problema?
Sursa: www.thoughtcatalog.com
Pe vremuri, un comerciant pe nume Sam îi datora o sumă uriașă de bani lui Tom, un împrumutător de bani. A venit vremea când comerciantul a rămas fara bani si fara solutii pentru a restitui imprumutul.
Sam avea o fiică frumoasă care era foarte afectuoasă cu tatăl ei. Tom i-a cerut comerciantului să dea toți banii înapoi, în caz contrar, se va căsători cu frumoasa lui fiică.
Tom nu era deloc prost la minte, așa că comerciantul era în dilemă. Tom a propus o nouă condiție. A vazut mai multe pietricele negre și albe pe pământul unde stăteau. A luat două pietricele cate una in fiecare mana, o pietricica albă, si una neagră.
Acesta ia spus lui Sam, dacă fiica alege corect pietricica albă, atunci lui Tom i se va șterge toată datoria și va renunta si la cererea în căsătorie. Dar dacă ea alege pietricela neagră, el va anula datoria, dar se va căsători cu fiica.
Tom s-a aplecat să culeagă pietricelele de pe pământ și fiica a observat că a luat pietricele negre lin ambele mâini. Fata a avut trei opțiuni – să-l informeze pe tatăl ei, ceea ce l-ar putea provoca pe Tom, să ia pietricica neagră și să-și sacrifice viața sau pur și simplu să refuze să ia pietricica care l-ar putea pune în necaz pe tatăl ei. Dar ceea ce a făcut ea l-a surprins pe Tom.
Ea i-a luat pietricica din mână și „întâmplător” pietricica a căzut din mână pe pământ. Apoi l-a rugat pe Tom să vadă ce pietricică de culoare a rămas în mână pentru a identifica culoarea pe care a ales-o. Tom nu a avut altă opțiune decât să arate pietricica neagră și să-i elibereze pe amândoi.
Morala: Uneori, viața îți oferă situații care nu necesită doar muncă asiduă și perseverență, ci și o gândire creativă care salvează situația.
In 1883, un inginer creativ pe nume John Roebling a fost inspirat de ideea de a construi un pod spectaculos care să lege New York de Long Island. Cu toate acestea, experţii in poduri de atunci din întreaga lume au considerat că acest lucru este imposibil și i-au spus lui Roebling să uite ideea. Pur și simplu nu se putea face. Nu era practic. Nu se mai făcuse niciodată, Roebling nu putea ignora viziunea pe care o avea în minte despre acest pod. Se gåndea tot timpul la asta și știa în adâncul inimii sale că se poate face. Doar ca visul trebuia impartasit si cu altcineva. După multe discuții şi negocieri, el a reușit să-l convinga pe fiul său, Washington, un inginer în curs de dezvoltare, că podul ar putea fi construit. Lucrând împreună pentru prima dată, tatăl și fiul au dezvoltat concepte despre cum ar putea fi realizat și cum ar putea fi depășite obstacolele. Cu mare entuziasm și inspirație, și cu greutatea unei provocări sălbatice
in fata lor, si-au angajat echipajul și au început să-şi construiască podul de vis. Proiectul a început bine, dar dupa câteva luni de derulare, un accident tragic pe șantier i-a luat viața lui John Roebling. Washington a fost, de asemenea, rănit și a rămas cu anumite leziuni ale creierului, ceea ce a făcut ca el să nu mai poată vorbi sau să meargă. Proiectul trebuia abandonat, deoarece familia Roebling erau singurii care știau cum poate fi construit podul. În ciuda handicapului sẵu Washington nu a fost niciodată descurajat și încă mai avea o dorință arzătoare de a finaliza podul, iar mintea lui era încă la fel de ascuţită ca întotdeauna, a încercat să inspire și să transmită entuziasmul sắu unora dintre prietenii săi, dar aceștia au fost prea descurajați de sarcină. In timp ce stătea întins pe patul sẵu, în camera lui de spital, cu
lumina soarelui care trecea prin ferestre, prin draperiile albe desfacute şi subțiri , a putut să vadă cerul și vârfurile copacilor de afară, doar pentru o clipă se părea că există un mesaj pentru el, să nu renunțe. Dintr-o dată o idee la lovit. Tot ce putea face a fost să mişte un deget și a decis să-l folosească
cât mai bine. Prin mutarea acestui lucru, el a dezvoltat încet un cod de comunicare cu sotia sa.
A atins braţul soției sale cu acel deget, indicându-i că dorea să cheme din nou inginerii. Apoi a folosit aceeași metodă pentru a le spune inginerilor ce să facă. Părea o prostie, dar proiectul era din nou în derulare, timp de 13 ani Washington a trimis instrucţiunile cu degetul pe brațul soției sale, până când podul a fost în sfârşit finalizat, podul spectaculos de astăzi Brooklyn se află în toată gloria
sa ca un tribut adus triumfului si spiritului nestăpânit al unui om si hotărârii sale de a nu fi învins de circumstanţe, este, de asemenea, un tribut adus inginerilor şi muncii lor în echipă și credinței lor într-un
om care a fost considerat nebun de majoritatea oamenilor de atunci.
Podul Brooklyn ne arata ca visele care par imposibile pot fi realizate cu perseverenta si determinare.